luni, 28 iunie 2010
miercuri, 12 mai 2010
Caut motan - sunt in calduri
Fara prea multe menajamente, anunt: sunt in calduri!
Sunt frumoasa, simpatica si caut un motan. Ceva poze cu mine, sa va dati seama ce faina sunt:
am si avere- casa:
Va rog sa o contactati pe colega mea de apartament:
Mihaela - 0745 533 729
sau mihaela_ciutacu@yahoo.com
Sunt frumoasa, simpatica si caut un motan. Ceva poze cu mine, sa va dati seama ce faina sunt:
am si avere- casa:
Va rog sa o contactati pe colega mea de apartament:
Mihaela - 0745 533 729
sau mihaela_ciutacu@yahoo.com
luni, 29 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - Taximetristul
Uite ca imi vine un client... În maşină a intrat o doamnă tânără .După cum arata, m-am gândit eu că nu merge asta la Mall, deşi ar fi fost o cursă bună de aici din Girocului... şi nici la Gară nu cred că merge, că nu are bagaje.
joi, 25 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - femeia de serviciu
Dacă pe vremea lui Ceauşescu lucram şi sâmbetele, acum de ce nu aş putea lucra? Ce, îmi cade coada de la mătură? Am mai luat încă o scară să fac curat, că nu mă ajung defel cu banii.
Victoriţa ţine ciudă pe mine că am atâtea blocuri, dar eu sunt de vină că ea nu caută? Că am mai mulţi bani decât ea.. păi şi muncesc mai mult, că uşor nu e să ţin curăţenie la atâtea scări, în care găseşti fel de fel de oameni.
La scara asta nouă îmi convine să vin, că îi aproape de biserică şi merg sâmbăta la curat apoi şi acolo... Nu, nu iau bani de la biserică, Doamne fereşte... să am şi eu trecute în rai fapte bune pentru Bunul Dumnezeu, că câte rele facem numai cu gândul, apoi cu fapta...
Prima oara la scara asta nouă am fost sâmbata trecută şi am luat-o şi pe Anuţa, să ma ajute... îi necăjită săraca şi îi mai dau şi eu ceva.
Eram la măturat, să tot fi fost ora 9 şi un sfert, când de la etajul doi iese repe o fată. Mă salută şi fuge pe scări... M-am gândit eu să-i zic că afară nu e chiar de tricou, să-şi ia un plovăr pe ea... Dar nu poţi să te bagi... mai ales în scară nouă, nu ştii pe nimeni, cine ştie ce vorbe ajung la administratoră. Şi nu vreu să las scara asta. Dar nu apuc să vorbesc cu Anuţa despre tinerii ăştia care nu mai ştiu să se îmbrace că fata vine înapoi cu o mâţă drăgălaşă în braţe.
Victoriţa ţine ciudă pe mine că am atâtea blocuri, dar eu sunt de vină că ea nu caută? Că am mai mulţi bani decât ea.. păi şi muncesc mai mult, că uşor nu e să ţin curăţenie la atâtea scări, în care găseşti fel de fel de oameni.
La scara asta nouă îmi convine să vin, că îi aproape de biserică şi merg sâmbăta la curat apoi şi acolo... Nu, nu iau bani de la biserică, Doamne fereşte... să am şi eu trecute în rai fapte bune pentru Bunul Dumnezeu, că câte rele facem numai cu gândul, apoi cu fapta...
Prima oara la scara asta nouă am fost sâmbata trecută şi am luat-o şi pe Anuţa, să ma ajute... îi necăjită săraca şi îi mai dau şi eu ceva.
Eram la măturat, să tot fi fost ora 9 şi un sfert, când de la etajul doi iese repe o fată. Mă salută şi fuge pe scări... M-am gândit eu să-i zic că afară nu e chiar de tricou, să-şi ia un plovăr pe ea... Dar nu poţi să te bagi... mai ales în scară nouă, nu ştii pe nimeni, cine ştie ce vorbe ajung la administratoră. Şi nu vreu să las scara asta. Dar nu apuc să vorbesc cu Anuţa despre tinerii ăştia care nu mai ştiu să se îmbrace că fata vine înapoi cu o mâţă drăgălaşă în braţe.
miercuri, 24 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - Vecinul de vizavi
Pot spune cu dezamăgire că nevastă-mea a moştenit câteva metehne ale designului interior românesc: e musai să ai perdea la geam... că te vede lumea, că nu e frumos , că aşa e bine. Întotdeauna mi-au plăcut casele fără perdele, chiar şi blocurile gri comuniste, ca ăsta în care stam şi noi.
Şi am vizavi de mine, aşa cumva un pic în diagonala, un apartament ce nu prea are perdele... cel puţin la sufragerie şi la bucătărie, unde am eu vedere. Îmi place din când în când să stau să mă uit la copii ăia - îi văd cum se cearta uneori, cum se uita la filme (cu siguranţa luate de pe DC, ce eu nu ştiu?), cum se adună cu prietenii, joaca carţi, fac planuri şi râd. Nu prea sunt ei p'acasa, asa că de multe ori le urmăresc pisica - o arătare gri, destul de blănoasa.
Şi am vizavi de mine, aşa cumva un pic în diagonala, un apartament ce nu prea are perdele... cel puţin la sufragerie şi la bucătărie, unde am eu vedere. Îmi place din când în când să stau să mă uit la copii ăia - îi văd cum se cearta uneori, cum se uita la filme (cu siguranţa luate de pe DC, ce eu nu ştiu?), cum se adună cu prietenii, joaca carţi, fac planuri şi râd. Nu prea sunt ei p'acasa, asa că de multe ori le urmăresc pisica - o arătare gri, destul de blănoasa.
joi, 18 martie 2010
Valoarea Hap-te-pap-ului
Hap-te-pap este modul unic prin care eu si prietenii mei (Misu si Dan) ne aratam afectiunea. Mai sunt mangaierile pe burtica, spalatul veselei buricesti, curatatul camerei closetelor (cu dragoste!), zgariatul gentil, exploratul balconului, dormitul ...si multe alte
In lumea pisiceasca este simplu sa-ti arati sentimentele - totul se reduce la gherute, insa lucrurile se complica in relatia dintre oameni si pisici... dar mai ales in relatia dintre oameni si oameni.
In lumea pisiceasca este simplu sa-ti arati sentimentele - totul se reduce la gherute, insa lucrurile se complica in relatia dintre oameni si pisici... dar mai ales in relatia dintre oameni si oameni.
