Acesta nu este un blog despre pisici, este un blog despre cum să-ţi iubeşti, îngrijeşti şi suporţi oamenii.
RSS

miercuri, 24 martie 2010

Moartea 3/9 cu alţi ochi - Vecinul de vizavi

Pot spune cu dezamăgire că nevastă-mea a moştenit câteva metehne ale designului interior românesc: e musai să ai perdea la geam... că te vede lumea, că nu e frumos , că aşa e bine. Întotdeauna mi-au plăcut casele fără perdele, chiar şi blocurile gri comuniste, ca ăsta în care stam şi noi.
Şi am vizavi de mine, aşa cumva un pic în diagonala, un apartament ce nu prea are perdele... cel puţin la sufragerie şi la bucătărie, unde am eu vedere. Îmi place din când în când să stau să mă uit la copii ăia - îi văd cum se cearta uneori, cum se uita la filme (cu siguranţa luate de pe DC, ce eu nu ştiu?), cum se adună cu prietenii, joaca carţi, fac planuri şi râd. Nu prea sunt ei p'acasa, asa că de multe ori le urmăresc pisica - o arătare gri, destul de blănoasa.
Mie nu mi-au plăcut niciodata animalele, mai ales pisicile, dar asta mi se pare simpatica fiindcă am la ce sa mă uit. Uneori stă pe pervaz, se uita la flori (cam amarâte, nu le udă copiii aia prea des), alearga după muşte, doarme la soare.

Pisica uneori mai iese pe pervazul de afară, mai se plimbă, mai stă pe aparatul de aer condiţionat care este aproape. Sâmbata asta o vad că iară a iesit... "numa' să nu cazi, mâţă...", m-am gandit eu. Stătea aşa la soare şi nu am apucat să-mi termin gândul când o aud de jos miorlăind cu durere

Ahh, ce ciuda mi'e ca nu am văzut cum a alunecat pisicania... Offf, m-am întors doar o secundă să-i zic lu fiica-mea să-şi bage mintea în cap şi să învete pentru teză, că decât să dau bani pe meditaţii mai bine îi dau pe salam de Sibiu.... Şi statea amarâtă ea acolo, în fata blocului, căzuta de la etajul 2 direct pe asfalt. Fata cred că a auzit ceva, că am vazut cum vine în sufragerie  şi o cauta... se apleaca pe geam, dar cred ca nu o vede, că nu a facut nimic. După jumătate de minut, iară se apleacă si îi strig "da, da , a căzut"

A coborat imediat, a luat-o în braţe şi a dus-o în casa. M-am tot gandit daca o păţit ceva, dacă a gherlit-o... Nu îmi plac maţele, dar asta era simpatică că aveam la ce să mă uit.

Luni deja am zărit-o cum se juca cu stapânii ei.Si vad ca nu mai lasa copii plasa de la geam deschisa, cred că s-au invaţat şi ei minte.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu