luni, 28 iunie 2010
miercuri, 12 mai 2010
Caut motan - sunt in calduri
Fara prea multe menajamente, anunt: sunt in calduri!
Sunt frumoasa, simpatica si caut un motan. Ceva poze cu mine, sa va dati seama ce faina sunt:
am si avere- casa:
Va rog sa o contactati pe colega mea de apartament:
Mihaela - 0745 533 729
sau mihaela_ciutacu@yahoo.com
Sunt frumoasa, simpatica si caut un motan. Ceva poze cu mine, sa va dati seama ce faina sunt:
am si avere- casa:
Va rog sa o contactati pe colega mea de apartament:
Mihaela - 0745 533 729
sau mihaela_ciutacu@yahoo.com
luni, 29 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - Taximetristul
Uite ca imi vine un client... În maşină a intrat o doamnă tânără .După cum arata, m-am gândit eu că nu merge asta la Mall, deşi ar fi fost o cursă bună de aici din Girocului... şi nici la Gară nu cred că merge, că nu are bagaje.
Etichete:
moartea 3/9
joi, 25 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - femeia de serviciu
Dacă pe vremea lui Ceauşescu lucram şi sâmbetele, acum de ce nu aş putea lucra? Ce, îmi cade coada de la mătură? Am mai luat încă o scară să fac curat, că nu mă ajung defel cu banii.
Victoriţa ţine ciudă pe mine că am atâtea blocuri, dar eu sunt de vină că ea nu caută? Că am mai mulţi bani decât ea.. păi şi muncesc mai mult, că uşor nu e să ţin curăţenie la atâtea scări, în care găseşti fel de fel de oameni.
La scara asta nouă îmi convine să vin, că îi aproape de biserică şi merg sâmbăta la curat apoi şi acolo... Nu, nu iau bani de la biserică, Doamne fereşte... să am şi eu trecute în rai fapte bune pentru Bunul Dumnezeu, că câte rele facem numai cu gândul, apoi cu fapta...
Prima oara la scara asta nouă am fost sâmbata trecută şi am luat-o şi pe Anuţa, să ma ajute... îi necăjită săraca şi îi mai dau şi eu ceva.
Eram la măturat, să tot fi fost ora 9 şi un sfert, când de la etajul doi iese repe o fată. Mă salută şi fuge pe scări... M-am gândit eu să-i zic că afară nu e chiar de tricou, să-şi ia un plovăr pe ea... Dar nu poţi să te bagi... mai ales în scară nouă, nu ştii pe nimeni, cine ştie ce vorbe ajung la administratoră. Şi nu vreu să las scara asta. Dar nu apuc să vorbesc cu Anuţa despre tinerii ăştia care nu mai ştiu să se îmbrace că fata vine înapoi cu o mâţă drăgălaşă în braţe.
Victoriţa ţine ciudă pe mine că am atâtea blocuri, dar eu sunt de vină că ea nu caută? Că am mai mulţi bani decât ea.. păi şi muncesc mai mult, că uşor nu e să ţin curăţenie la atâtea scări, în care găseşti fel de fel de oameni.
La scara asta nouă îmi convine să vin, că îi aproape de biserică şi merg sâmbăta la curat apoi şi acolo... Nu, nu iau bani de la biserică, Doamne fereşte... să am şi eu trecute în rai fapte bune pentru Bunul Dumnezeu, că câte rele facem numai cu gândul, apoi cu fapta...
Prima oara la scara asta nouă am fost sâmbata trecută şi am luat-o şi pe Anuţa, să ma ajute... îi necăjită săraca şi îi mai dau şi eu ceva.
Eram la măturat, să tot fi fost ora 9 şi un sfert, când de la etajul doi iese repe o fată. Mă salută şi fuge pe scări... M-am gândit eu să-i zic că afară nu e chiar de tricou, să-şi ia un plovăr pe ea... Dar nu poţi să te bagi... mai ales în scară nouă, nu ştii pe nimeni, cine ştie ce vorbe ajung la administratoră. Şi nu vreu să las scara asta. Dar nu apuc să vorbesc cu Anuţa despre tinerii ăştia care nu mai ştiu să se îmbrace că fata vine înapoi cu o mâţă drăgălaşă în braţe.
Etichete:
moartea 3/9
miercuri, 24 martie 2010
Moartea 3/9 cu alţi ochi - Vecinul de vizavi
Pot spune cu dezamăgire că nevastă-mea a moştenit câteva metehne ale designului interior românesc: e musai să ai perdea la geam... că te vede lumea, că nu e frumos , că aşa e bine. Întotdeauna mi-au plăcut casele fără perdele, chiar şi blocurile gri comuniste, ca ăsta în care stam şi noi.
Şi am vizavi de mine, aşa cumva un pic în diagonala, un apartament ce nu prea are perdele... cel puţin la sufragerie şi la bucătărie, unde am eu vedere. Îmi place din când în când să stau să mă uit la copii ăia - îi văd cum se cearta uneori, cum se uita la filme (cu siguranţa luate de pe DC, ce eu nu ştiu?), cum se adună cu prietenii, joaca carţi, fac planuri şi râd. Nu prea sunt ei p'acasa, asa că de multe ori le urmăresc pisica - o arătare gri, destul de blănoasa.
Şi am vizavi de mine, aşa cumva un pic în diagonala, un apartament ce nu prea are perdele... cel puţin la sufragerie şi la bucătărie, unde am eu vedere. Îmi place din când în când să stau să mă uit la copii ăia - îi văd cum se cearta uneori, cum se uita la filme (cu siguranţa luate de pe DC, ce eu nu ştiu?), cum se adună cu prietenii, joaca carţi, fac planuri şi râd. Nu prea sunt ei p'acasa, asa că de multe ori le urmăresc pisica - o arătare gri, destul de blănoasa.
Etichete:
moartea 3/9
joi, 18 martie 2010
Valoarea Hap-te-pap-ului
Hap-te-pap este modul unic prin care eu si prietenii mei (Misu si Dan) ne aratam afectiunea. Mai sunt mangaierile pe burtica, spalatul veselei buricesti, curatatul camerei closetelor (cu dragoste!), zgariatul gentil, exploratul balconului, dormitul ...si multe alte
In lumea pisiceasca este simplu sa-ti arati sentimentele - totul se reduce la gherute, insa lucrurile se complica in relatia dintre oameni si pisici... dar mai ales in relatia dintre oameni si oameni.
In lumea pisiceasca este simplu sa-ti arati sentimentele - totul se reduce la gherute, insa lucrurile se complica in relatia dintre oameni si pisici... dar mai ales in relatia dintre oameni si oameni.
Etichete:
conventie,
Hap-te-pap,
prietenie
marți, 16 martie 2010
Despre boala lucrurilor
- Buric, nu zgaria canapeaua!
- Aia este cana mea, pleaca de acolo!
- Si aia este cana mea!
- Pleaca din dulapul cu haine!
- Nu te apropia de cana de pe birou, este a noastra.
Bine, deocamdata 2 chestii nu inteleg:
1) cum poate sa fie ceva a lor? Ca doar eu stau in casa cu ei, deci ei sunt ai mei, asadar obiectele lor sunt... - dar acest aspect il discutam altadata
2) de ce este nevoie de atatea lucruri?
Introducere
Bun, eu nu inteleg de ce este nevoie ca fiintele umane sa detina atat de multe obiecte. Eu, de exemplu, am o singura blanita, ei au sute de sosete, tricouri, pantaloni, caciuli, chilotei, haine de munte, haine de ocazie, haine de facut curatenie, haine de dormit...
- Aia este cana mea, pleaca de acolo!
- Si aia este cana mea!
- Pleaca din dulapul cu haine!
- Nu te apropia de cana de pe birou, este a noastra.
Bine, deocamdata 2 chestii nu inteleg:
1) cum poate sa fie ceva a lor? Ca doar eu stau in casa cu ei, deci ei sunt ai mei, asadar obiectele lor sunt... - dar acest aspect il discutam altadata
2) de ce este nevoie de atatea lucruri?
Introducere
Bun, eu nu inteleg de ce este nevoie ca fiintele umane sa detina atat de multe obiecte. Eu, de exemplu, am o singura blanita, ei au sute de sosete, tricouri, pantaloni, caciuli, chilotei, haine de munte, haine de ocazie, haine de facut curatenie, haine de dormit...
Etichete:
lucruri,
recicleaza
luni, 8 martie 2010
Stop the Big Brother State
E ca si cand Misu si Dan ar pune camere de luat vederi in casa sa vada ce fac eu cat timp ei sunt plecati...
Doar am si eu libertatea mea. Si daca vreau sa sar de pe balcon si sa fug de acasa, este dreptul meu.
Miau!
Spam amuzant, tot de 8 martie
Motive pentru care ii suntem datori mamei
1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe leagan si-ti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt. care sa plangi"
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "
8 martie - cu multumire
In numele meu, Buric:
CUI:
- prietenelor (si prietenilor)care mi-au trimis mailuri cu felicitari de bine pt ziua femeii
DE CE:
- pentru ca am apasat de atatea ori pe delete incat gheruta mea este tocita si nu am mai fost nevoita sa o ascut de canapea
CUI:
- acelorasi prieteni care au primit cu zambetul pe buze comentariile buriciene sarcastice
DE CE:
- ca inseamna ca ma iubesc, asa gri si blanos cum sunt
Etichete:
8 martie
marți, 2 martie 2010
Cand joaca devine un serviciu
Sunt Buric, cel mai fericit din casa noastra! Dar imi e mila de Misu si Dan in zilele in care se trezesc sa porneasca spre un loc necunoscut mie, dar care imi zburleste blana de pe sira spinarii.
Pleaca uneori mohorati, alteori agitati si grabiti, nervosi ca din nou am iesit din casa, si trebuie sa ma bage inapoi ca sa ma incuie impreuna cu micile bucurii din viata lor. Nu ma sperie singuratatea, chiar ma bucur de ea, si ii astept linist acasa...
Pleaca uneori mohorati, alteori agitati si grabiti, nervosi ca din nou am iesit din casa, si trebuie sa ma bage inapoi ca sa ma incuie impreuna cu micile bucurii din viata lor. Nu ma sperie singuratatea, chiar ma bucur de ea, si ii astept linist acasa...
