Pleaca uneori mohorati, alteori agitati si grabiti, nervosi ca din nou am iesit din casa, si trebuie sa ma bage inapoi ca sa ma incuie impreuna cu micile bucurii din viata lor. Nu ma sperie singuratatea, chiar ma bucur de ea, si ii astept linist acasa...
Dar din ce in ce mai des nu vin ei, ci doar umbre ale lor care aduc nepoftite miresme ale unui loc meschin. Pisicile au un simt deosebit pentru aceste lucruri, nu le pot scapa. Mustetile mele imi zic ca oameni din jurul lor s-au certat, ca unele lucruri pe care le fac sunt absurde, ei stiu asta si le fac pentru ca "asa trebuie, asa scrie, asa au semnat"... este un loc in care fiinta (fie ea animala sau umana) nu mai are valoare, ci doar numar.
Iar atunci si cei din jur ajung un serviciu - Te-ai jucat cu Buric pe ziua de azi? Ai facut ciorbica aia pe care mi-ai promis-o? Cand ne facem timp sa alegem mobila de hol?...
Uneori prietenii mei sunt atat de departe de mine, incat si joaca ajunge un serviciu - atunci cand ai primit un Buric in casa, ai semnat un contract de indatoriri: joaca, mancare, curatenie...
Oameni buni, cate zile trebuie sa mergi la serviciu pentru ca sa faci bani si sa cumperi o usa fermecata, care nu lasa serviciul sa intre in casa?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu